Acest site utilizează module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru Mai multe informatii

Detalii curs

Zero bone loss concept. Close Up

TEAM 2019

Pret: 460 RON

Prezentare

Dezvoltarea stabilitatii osului crestal. Înălțimea țesutului moale. Efectele asupra stabilității osului crestal. 
S-a dovedit că grosimea țesutului gingival este factorul care are impact asupra stabilității osului crestal. Nici bonturile protetice cu conexiune platform switching nu reduc pierderea de os dacă țesuturile moi sunt subțiri. 
S-a sugerat  că țesuturile moi reduse în înălțime pot fi augmentate în timpul ședinței de inserare a implantelor, ceea ce ar reduce resorbția osului. Posibilitățile depind de înălțimea osului, și anume (1) reducerea volumului osos ce duce la augmentarea pasivă a volumului gingival, (2) plasare subcrestală pentru a obține un mai mare contact cu țesutul moale sau (3) o tehnică “cort” care implică acoperirea  abutmentului cu un lambou de gingie care să asigure creșterea volumului țesutului moale. Dacă înălțimea osului nu este suficientă, augmentarea verticală a țesuturilor moi este recomandată cu diferite materiale: grefă autologă, xenogrefă sau allogrefă derivată din derma.

Participantii vor afla:
  • Cum să pună diagnosticul de țesut gingival subțire
  • Profunzimea aplicării implantului în funcție de tipul de conexiune implant-bont proteic
  • Selecția materialelor pentru augmentarea verticală
  • Cum să crească înălțimea gingivală  cu membrane alogenă
  • Să se reducă os că sa se…salveze os
  • Tehnica “cort” pentru creșterea stabilității osului crestal… și multe altele.

Menținerea stabilității osului crestal. Factori protetici: excesul de ciment de cimentare,  materialele protetice supragingivale și subgingivale, amprentarea implantelor plasate profund.  
În continuare e important să se păstreze nivelul osului și după realizarea tratamentului protetic. Cercetări recente au demonstrat că, cu cât e mai profundă poziția marginilor lucrării protetice, cu atât e mai mare cantitatea de ciment rezidual rămas nedetectat. Relația dintre poziția excesului de ciment în șanțul periimplantar, statusul parodontal al pacientului și severitatea periimplantitei este explicată astfel. Pentru a evita excesul de ciment, restaurarea finală pe implant cu orificiu ocluzal este cimentată în laborator.

Participantii vor afla:
  • Cum să aleagă între o restaurare cimentată versus înșurubată
  • Cimentare sigură fără exces de ciment de cimentare
  • Excesul de ciment - o nouă plagă pentru implante?
  • Efectul zirconiului asupra țesuturilor moi periimplantare
  • Zona de aderență și zona de retenție de placă. Care e diferența?
  • Materialele de restaurare protetică supragingivală - pe care să le alegem… și multe altele.
  • Vineri05-04-2019
16:30 - 19:15

Zero bone loss concept. Close Up


Workshop Prof. Dr. Tomas Linkevicius